Perioada Showa (1926-1898)

Perioada Showa (1926-1898)

- Pace si cooperare internationala - Militarism (razboiul Sino-Japonez) - Al doilea razboi mondial (Pacific) - Sub ocupatia Americana - Independenta si dezvoltare economica -

Perioada Showa poate fi fragmentata la randul ei in doua bucati. Prima, incepand cu 1926 si incheind cu 1945 este perioada de tranzitie la la democratia parlamentara si cooperare internationala la militarism si razboi. Cea de-a doua, dupa 1945 si terminand cu 1989 este o perioada de tranzitie de la infrangere militara si ocupatia americana la revigorare completa si prosperitate.



Parlamentarism si cooperare internationala

La inceputul perioadei Showa, Japonia parea ca se apropie de convergenta cu democratiile vestice, un exemplu concludent fiind pactul Kellog-Brian, un tratat anti-razboi. Insa, pe fundalul unei dezvoltari pozitive aparente, initiate in perioada Taisho, se ascundeau altfel de probleme. Cresterea economica avea loc numai in cadrul clasei sociale a negustorilor, si colateral a muncitorilor, deci in zonele urbane, zonele rurale si micile intreprinderi fiind lasate in urma. Astfel, evenimente de genul: criza financiara din 1927, Depresia Showa din 1929, concomitent cu caderea bursei de valori din New York, dar si problemele agriculturale din Tohoku si Hokkaido din 1931.

Politica guvernului in aceste momente grele a fost total gresita, sustinand ministerele militare si birocratice, reducand bugetul domenilor cheie pentru redresarea economica. Acest fapt a atras dupa sine pierderea increderii populatiei in parlament si in guvernarea bazata pe partide.



Militarism: razboiul Sino-Japonez

Incetul cu incetul, incepand din 1920, Japonia s-a indepartat de parlamentarism si internationalizare inspre militarism si individualism politic in Asia.

In 1930 la Conferinta Navala de la Londra apar primele semne ale indreptarii Japoniei spre militarism. Un an mai tarziu, in septembrie 1931 are loc Incidentul din Machuria, in urma caruia, in 1932 este creeat statul Manchukuo sub supravegherea Japoniei, ca un stat marioneta sub controlul acestora. Tot in 1932 este asasinat primul ministru japonez Inukai Tsuyoshi de cativa tineri ofiteri in marina, terminand in acest mod sitemul de guvernare prin intermediul partidelor, initiat in 1924.

In 1933, Japonia se retrage din Liga Natiunilor, cu pretextul de exprimare a nemultumirii cu privire la criticile aduse de comisia Lytton asupra agresiunilor japoneze in Manchiuria.

In 1936, pe 26 februarie are loc o lovitura de stat in Japonia. Trupe apartinand marinei, sub conducerea unor tineri ofiteri, in numar de 1400 incearca sa ?fure? puterea din mainile politicienilor, insa, de aceasta data nu reusesc. Imediat dupa acest incident, puterea aluneca usor din mainile politicienilor. Paralel cu aceasta, China se pregateste sa ia masuri impotriva agresiunilor japoneze in Asia.

In 1937, un conflict in suburbiile Beijingului se transforma intr-un razboi in adevaratul sens al cuvantului intre China si Japonia. Totodata, in 1939 incepe cel de-al doilea razboi mondial, cu invazia Poloniei si Cehiei de catre Germania.



Al doilea razboi mondial - Pacific

Imediat dupa invazia Cehiei si Poloniei, in 1940, Franta capituleaza si pe frontul asiatic, Japonia invadeaza partea de nord a coloniei franceze Indochina (Vietnam). Tot in 1940 se semneaza alianta intre Germania, Italia si Japonia.

In 1941, pe fundalul continuarii invaziei in Indochina si cuceriri partii de sud, se semneaza pactul de neutralitate intre Rusia si Japonia. Pe celalalt front, America, Anglia si Olanda initializeaza o blocada economica asupra Japoniei, iar in decembrie 1941 sunt deschise ostilitatiile in Pacific, odata cu atacul Japoniei asupra bazelor americane din Pearl Harbour (Hawaii) si peninsula Malay.

Seria succeselor militare japoneze continua cu ocuparea Singapore (colonie engleza), Filipine (colonie americana), Indonezia (colonie daneza) si Burma (colonie engleza). In ciuda acestor cuceriri, in timpul campaniei din Guadalcanal, a devenit clar ca Japonia nu detinea forta necesara pentru controlul noilor teritorii cucerite, si totodata nici resursele materiale si logistice pentru sustinerea efortului militar continuu.

Astfel, in 1944, roata incepe sa se invarta in sens invers. Japonia pierde Saipai, si incepe sa fie masiv bombardata de americani, situatia devenind disperata la inceputul anului 1945. In iunie 1945, Japonia pierde insulele Okinawa, iar in iulie Japonia este ?invitata? sa capituleze neconditionat. In urma ezitarii raspunsului, Rusia declara razboi Japoniei, iar americani arunca bombele atomice in Hiroshima si Nagasaki. Pe 15 august 1945 Japonia capituleaza si cel de-al doilea razboi mondial i-a sfarsit.



Japonia sub ocupatia americana (august 1945 - aprilie 1952)

In aceasta perioada, guvernul japonez se subordoneaza direct autoritatii SCAP (Supreme Commander for the Allied Powers). Inca din primele zile de ocupatie, guvernul a fost fortat sa impuna o serie de reforme. Acestea cuprind: un tribunal international militar pentru estul indepartat a fost infiintat in Tokyo; s-a revizuit constitutia Japoniei ( imparatul a devenit simbol al statului, guvernarea isi are puterea in locuitori, sunt garantate drepturile la viata, egalitate, libertate academica si se tinteste pentru un inalt standard de viata, precum si specificarea faptului ca se renunta la razboi ca un intrument al politicii nationale), reforme educationale (vezi sistemul de invatamant), cu privire la pamant, precum si schimbari complexe la nivel juridic pentru a acorda drepturi egale fiecarui sex si a submina autoritatatea sistemului patriarhal al familiei.

Aceste reforme au zguduit politicienii si adeptii conservatorismului, dar progresistii au fost dezamagiti ca nu au fost luate decizii mai drastice.

Ocupatia a luat sfarsit oficial in aprilie 1952, odata cu implementarea tratatului de pace din San Francisco, semnat de Japonia impreuna cu alte 48 de state non-comuniste, in septembrie 1951. In acelasi timp, Japonia a semnat un tratat de securitate cu SUA. Imediat dupa acest pas, s-a inceput restabilirea relatiilor diplomatice cu restul lumii, semnandu-se tratate de pace cu: India (1952), Burma (1954), Uniunea Sovietica (1956, an in care Japonia adera la Natiunile Unite), Korea (1965) si China (in doi pasi, 1972 si 1978).

In 1953, insulele Amami sunt returnate Japoniei, in 1963 insulele Ogasawara (Bonin), iar in 1972 Okinawa.



Independenta si dezvoltare economica

O serie de factori interni si externi au reusit sa refaca imaginea Japoniei precum si sa ridice rata de crestere economica anuala de la 8.6% in 1951-1955, imediat dupa redobandirea independentei, la peste 9.1% in 1955-1960. Printre acesti factori se pot enumera: ajutorul acordat de SUA, o rata stabila de schimb valutar yen/dolar de 360Y/1$ si suportul acordat Americii si Natiunilor Unite in Razboiul din Koreea.

Totusi, a fost relativ dificila mentinerea relatiilor calme intre SUA si Japonia, in special in jurul anilor 1960, cand a fost revizuit tratatul de securitate in cele doua state. Pentru a indrepta privirea tarii spre alte lucruri, urmatorii prim-ministrii dupa Kishi (ce a demisionat in 1960) si-au concentrat puterea spre cresterea economica, cu scopul ?venituri duble?.

Alte evenimente ce marcheaza Japonia post-razboi si merita mentionate sunt: introducerea primului tren de mare viteza (Shinkansen) intre Tokyo si Osaka si al 18-lea eveniment al Jocurilor Olimpice de vara in Tokyo in 1964.

Odata cu anii ?70 apar primele semne de poluare. In 1973 este sfarsitul perioadei de crestere economica spectaculoasa, marcat de Criza Petrolului (al 4-lea razboi intre Arabia si Israel). In 1987-1991 apare efectul de ?bubble economy? (crestere economica brusca, aparente, urmata de recesiune dramatica), si evident dupa 1991, recesiunea economica.

In 1989 este imparatul Showa moare, fiind inlocuit de Heisei, incepand o noua perioada. As vrea sa opresc aici detalierea istoriei Japoniei, pentru ca faptele ce au urmat sunt mai degraba de domeniul actualului, decat cel al trecutului...