Perioada Azuchi-Momoyama (1568-1600)

Perioada Azuchi-Momoyama (1568-1600)

- modificari institutionale - relatii internationale - cultura -


In timpul perioadei Azuchi-Momoyama - o perioada scurta, dar spectaculoasa - societatea japoneza s-a schimbat din medievala in pre-moderna. Activitatile de comert ale europeniilor si misionarilor catolici, dar si incursiunilor japoneze in restul lumii, au dat acestei epoci, o aroma cosmopolitana.

Dupa un secol de razboaie interne, Japonia a fost reunita de trei titani ai acelor vremuri: Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi si Tokugawa Ieyasu. Denumirea acestei perioade provine de la numele ce-l purtau locatiile castelelor lui Nobunaga - Azuchi, langa Kyoto, si a lui Hideyoshi - Momoyama in provincia Fushimi.



Modificari institutionale

Cu toate ca, asa cum am precizat mai devreme, au existat 3 mari titani ai acestei perioade, aici voi analiza schimbarile produse de doar 2 dintre acestia asupra institutiilor japoneze. Cel din urma, Tokugawa Ieyasu, isi va pune amprenta asupra societatii japoneze de abia dupa 1600, prag de inceput al perioadei Edo.

Oda Nobunaga si Toyotomi Hideyoshi nu numai ca au unificat Japonia, dar au venit cu noi conceptii pentru a modifica societatea japoniei la scara nationala.
(IMG:https://2img.net/h/i5.photobucket.com/albums/y165/Kopilitza/Japonia/a_nobunaga.gif) (IMG:https://2img.net/h/i5.photobucket.com/albums/y165/Kopilitza/Japonia/tokugawa.jpg)Toyotomi Hideyoshi (1536-1598)

Oda Nobunaga (1534-1582)

Nobunaga a fost fiul unui mic lord dintr-o provincie de langa Nagoya. Imediat dupa ce si-a indepartat inamicii directi, si-a condus eforturile spre budisti, care, cel putin in viziunea lui ridicau probleme serioase politice, dar si militare. De atunci inainte, budismul nu a reusit sa-si recastige puterea care a avut-o pana atunci in Japonia. Prin metode militare a reusit sa conduca jumatate din Japonia, pana in momentul in care a fost asasinat de catre un fost subaltern, in 1582.

Toyotomi Hideyoshi, care a fost subordonatul lui Nobunaga, a reusit sa continue planul celui dinainte de unificare a Japoniei. A cucerit Shikoku, Kyushu si Japonia de nord prin campanii costisitoare. Se remarca ca un bun tactician militar, in ciuda faptului ca originea lui este obscura, presupunandu-se a fi fiul unui soldat. Lorzii locali au fost inclusi treptat in regimul sau. In 1588 a dat un decret prin care a dezarmat oamenii de rand, interzicand oricarei alte persoane sa poarte sabie, cu exceptia samurailor, iar in 1591 a interzis schimbarea statului social intre samurai, tarani sau negustori. Tot lui i se datoreaza si studiul geografiei Japoniei, intemeierii unor harti destul de complete si faptului ca a inregistrat populatia. Oamenii de rand, prin faptul ca erau inregistrati au castigat mai multa incredere in ei, lucru ce a condus la cresterea brusca a productiei in agricultura si in alte domenii. Pentru prima oara in Japonia, la comanda acestuia au inceput sa se fabrice monezi de aur, argint si cupru.

Tokugawa Ieyashu, castigand batalia de la Sekigahara in 1600, pune stapanire pe aproape toata Japonia, iar in 1603 a fost numit de catre imparat, shogun. Batalia din 1600, este un punct de intorsatura in istoria Japoniei, marcand trecerea la perioada pre-moderna, perioada Edo.



Relatii internationale

Toyotomi Hideyoshi a vrut sa cucereasca China. Pentru a reusi aceasta, a cerut ajutorul coreenilor, insa acestia au refuzat. Pentru ca Koreea se afla intre Japonia si China, Hideyoshi a invadat Koreea in 1592 si 1598. Cu toate ca este posibil ca aceste invazii sa fi reusit, Hideyoshi a fost ranit si a trebuit sa se retraga in Japonia, lasand campania sa deruleze in lipsa lui, insa in 1598 a murit din cauza ranilor si batranetii. Acest fapt a pus capat campaniilor impotriva Koreei, dar armata japoneza s-a intors cu o prada bogata, cuprinzand vase de portelan (Japonia la aceea data nu detinea tehnologia fabricarii acestora), imprimeuri si numeroase alte obiecte pretioase.

Aceasta perioada este deasemenea cunoscuta ca perioda de glorie a navigatiei. Cu toate ca regatul Ryukyu (insulele Okinawa) au dezvoltat aceasta activitate inca din secolele XV-XVI, se poate spune totusi ca perioada de glorie in navigatie a Japoniei a fost secolul XVI si inceputul secolului XVII. Negustorii Japonezi au ajuns pana in Indochina si Siam, unde au stabilit puternice comunitati. In 1620 si 1630, shogunatul Tokugawa a inceput sa aplice o politica stricta de control a strainilor locuitori ai Japoniei (gaijin) si a japonezilor care calatoreau in afara, iar incepand cu 1639, Japonia si-a inchis practic portile, izolandu-se de restul lumii si mentinand numai relatii formale diplomatice cu putine tari. Totodata, shogunatul Tokugawa a monopolizat intreg negotul.

In 1542, se banuieste ca portugezii au adus primele arme de foc pe o mica insula de langa coasta de vest a Kyushu-lui. Lorzii feudali din sud au inteles imediat avantajul acestor arme si a negotului cu strainii. Totodata in 1549, Francis Xavier a acostat in portul Kagoshima in sudul insulei Kyushu. Acesta a adus dupa el numerosi alti misionari crestini si au inceput munca de convertire la crestinism. Populatia japoneza la inceput a primit cu bratele deschise noua religie, in 1580, numarul crestinilor ridicandu-se la 150.000 de persoane, dar multi dintre acestea o facusera pentru a putea profita si de pe urma negotului. Realizand potentialul pericol, Hideyoshi a dat un decret in 1587 prin care cerea tuturor misionarilor crestini sa paraseasca Japonia, iar in 1597 a ordonat primul val de executii ale crestinilor.

Cu toate ca portughezii au fost primii sositi in Japonia, danezii si spaniolii au urmat indeaproape, insa acestia s-au limitat numai la negot, danezii reusind sa-si creeze o imagine buna in acesta privinta, reusind dupa izolarea Japoniei de catre shogunatul Tokugawa, sa ramana singura natiune europeana careia i se permitea sa faca negot cu Japonia.


Cultura

In aceasta perioada a devenit foarte populara construirea de castele, ca un simbol al puterii lorzilor feulari. Acestea erau imense, puternic ormanentate, la fel ca si toate obiectele care le impodobeau. In puternic contrast, la fel de popular era construirea caselor pentru ceremonia ceaiului - mici si cu ornamente simple, dar care nu sunt lipsite de frumusete.

Specific acestei perioade este aparitia curentului sudic ?barbar? (denumit in japoneza arta nanban). Jesuiti au adus in Japonia numeroase tablouri religioase care au servit ca modele artistilor bastinasi, creand astfel opere de arta in stil vestic, avand europenii ca principala tematica.

Influentele vestice nu se limiteaza numai la atat. Munca misionarilor a adus roade culturale, facand posibila printarea documentelor religioase si a diferite opere literare din Europa (spre exemplu, Fabulele lui Aesop). Tot aici s-au alcatuit primele manuale pentru invatarea limbii japoneze (Gramatica japoneza - 1604-1608 in Nagasaki, iar o versiune revizuita in 1620), si primele dictionare (Dictionar latin-portughez-japonez - 1595 in Amakusa; Dictionar japonez-portughez - 1603-1604 in Nagasaki, dictionar ce cuprinde mai mult de 32.000 de cuvinte). Toate aceaste au fost scrise folosind alfabetul latin, dar sunt cateva opere scrise si cu caractere japoneze.