Era meii

Meiji este perioada de dupa shogunat
a inceput in 1867 si s-a terminat in 1903
a constituit o perioada de inflorire economica
samuraii au disparut
Restaurarea Meiji
-adica trecerea puterii politice din mainile shogunilor in cele ale imparatului.din acel moment Japonia intra intro perioada de modernizare care a facut din ea in scurt timp un stat capitalist dezvoltat.
Cand se incearca sa se explice cauzele care au dus la revolutia Meiji se afirma ca ele rezida pe deoparte in tendintele si conditiile istorice interne, rezultate din contradictiile puternice dintre clanurile societatii feudale in descompunere si, pe dealta parte, in cele externe...,rezultate din presiunile puternice venite din partea SUA si a tarilor europene care urmareau ca Japonia sasi deschida portile pentru a face negots, dar mai ales de asi extinde dominatia asupra acesteia.

Fara sa se neglijeze influentele externe asupra intensificarii luptei dintre tabara shogunului si cea a imparatului, factorul intern al evolutiei societatii nipone, incadrata in limitele stranse si sufocante ale celui mai sever feudalism, a fost determinant in declansarea actului dela 1868. Izolarea a fost impusa de Tokugawa prin legi care interziceau oricarui locuitor al arhipelagului sa paraseasca insulele sau sa detina arme. Exceptie faceau samuraii, care formau clasa privilegiata si aveau dreptul sa ucida pe cei ce nu dovedeau supunere.
Inceputul revolutiei Meiji

Deasupra orasului Kyoto,martor al intrigilor si luptelor nesfarsite pentru putere, declansate de revolta adeptilor imparatului, era in dimineata zilei de 20 octombrie 1868 un cer limpede si linistit...doar o usoara pacla se zarea spre nord-est. La intrerea principala a vechiului palat imperial se adunasera toti nobilii si slujitorii curtii pentru a fi martorii unui moment in care Kyoto inceta, dupa 1 074 de ani, sa mai fie capitala tarii.
Un tanar cu trasaturi energetice, in varsta de numai 16 ani, imparatul Mutsushito, care avea sa intre in istorie sub denumirea de Meiji (conducere clara si luminoasa), coboara foarte devreme scarile de sub streasina ondulata a palatului. Jos este asteptat de un palanchin deasupra caruia se afla simbolul familiei imperiale - Pasarea Pheonix aurita. Imparatul urcat pe tron de aproape un an si jumatate ,trece printre curtenii aliniati de o parte si de alta, se aseaza in palanchin si, la un semnal, 60 de purtatori imbracati in kimonouri galbene si coifuri negre pe cap ridica cu grija acest original vagon, pornind usor spre Edo, orasul care urma sa devina a treia capitala imperiala nipona, sub denumirea de Tokyo (capitala de rasarit).
In fruntea suitei imperiale, ordonata intr-o coloana de aproape trei mii de persoane, merge un corp numeros de samurai devotati imparatului din clanurile Choshu, Satsuna, Tosa si Hizen.Sunt imbracati in chimonouri albastre sau rosiisi poarta fiecare cate doua sabii. Vin apoi doua grupuri de purtatori imbracati in galben care trensporta in lazi mari obiecte imperiale de pret. Dupa ei se aliniaza primul grup de aristocrat, toti calare si flancati de o parte si de alta de samurai de incredere, urmeaza palanchinul in care se afla imparatul, un alt grup de aristocrati si coloana se incheie cu un corp foarte numeros de samurai.
Cortegiul acesta de coloratura festiva, deasupra caruia fluturau drapelele de matase ale familiei imperiale si ale diferitelor clanuri, paraseste curtea palatului din Kyoto si se indreapta, strabatand strazile orasului, spre peninsula Ise, unde se afla templul shintoist al zeitei mitologice Amaterasu. Aici coloana se opreste si, potrivit obiceiului, imparatul raporteaza strabunilor despre schimbarile mari ce urmau sa aiba loc in Tara Soarelui rasare. Foarte putini din suita cunosteau gandurile ambitioase ale imparatului, cei mai multi se asteptau, dimpotriva, la o simpla trecere a puterii din mainile unor clanuri in ale altora. Evenimentele au luat insa o alta directie, asa cum a aratat desfasurarea lor ulterioara. In curand se ajunge la Hammamatsu, astazi un orasel de provincie, la jumatatea drumului dintre Kyoto si Tokyo, unde imparatului i se transmite vestea ca fortareata Takamatsu, aflata in nord, la mare departare de Tokyo, fusese cucerita de fortele imperiale. Detasamentele ravasite ale ultimului Sogun, Keiki din familia Tokugawa, care stapanise tara mai bine de doua secole si jumatate, nu mai aveau practic nici o putere, ceea ce a bucurat pe imparat.
Yrmatorul popas este facut la Hakone, o minunata statiune de munte, pe atunci un castel ferecat si punct important de vama, unde din ordinul sogunilor se controlau in amanuntime toti calatorii pentru a se asigura ca nu se introduc arme in Edo si nu pleaca sotiile sau fiicele feudalilor, obligate de sogun sa locuiasca aici drept garantie ca nici unul dintre daimio nu se va razvrati impotriva familiei Tokugawa.
Calatoria continua pe ruta drumului Tokaido, care strabate peninsula Izu cu minunatele ei privelisti, si coloana imperiala ajunge in satul Shinagawa, undeva la periferia viitoarei capitale. Aici se ordona un popas de o zi si in dimineata urmatoare, dupa o scurta oprire la templul Zozoji din Shiba, care zace acum la picioarele Turnului Tokyo, inalt de 333 m, imparatul si suita patrund in centrul orasului Edo, curatat cu grija, special pentru acest eveniment important. Cand soarele trecuse putin de amiaza, intr-o zi senina, imparatul intra in palatul Tokugawa, puternic ferecat, spre deosebire de castelul Nijo din Kyoto. Un grup de curteni aristocrati si samurai aflati la donjonul Nishimaru, primesc si conduc pe imparat in noul sau palat. In ziua de 26 noiembrie 1868 acesta s-a asezat pe scaunul imperial din Tokyo, simbolizand intrarea arhipelagului in ultima sa perioada istorica - era momentul care a deschis epoca noua de modernizare a japoniei, "moment ce reprezinta inceputul revolutiei democratice contemporane", cum spunea Goro Hani. In 1968 a fost sarbatorit un secol de la inceputul "revolutiei Meiji".
Pe la mijlocul secolului XIX, Japonia se gasea obligata sa puna capat izolarii pe care si-o impusese, si s-a adaptat usor la lumea industriala moderna. Insa dupa ce a devenit o mare putere, Japonia a recurs la un militarism agresiv, care s-a sfarsit dezastruos.
Condusa de "oameni puternici" militari, shogunii, Japonia a fost izolata de restul lumii pana la mijlocul secolului XIX. Puterile straine au incercat in multe randuri sa patrunda in Japonia, dar zadarnic. SUA, dornicasa-si asigure accesul in porturile japoneze, pentru a-si putea realimenta navele comerciale si celel pescaresti, a decis sa intreprinda actiuni si mai puternice in acest scop.
In 1853, un grup de nave de razboi americane, condus de comandantul Matthew Perry, a ajuns in Japonia cu o scrisoare din partea presedintelui, prin care cerea "prietenie" si comert. In anul urmator, Perry a revenit in Japonia dupa raspuns si, desi nu a fost amenintat, Shogunul a considerat intelept sa accepte cererea americanilor. Alte mari puteri europene au urmat rapid exemplul SUA, iar deschiderea Japoniei catre comertul international nu a mai avut cale de intoarcere.
Japonezii aveau insa pareri diferite in privire la aceasta problema, urmand astfel multi ani de tulburari. Shogunul isi pierduse autoritatea si puterea, iar cand s-a decis deschiderea majoritatii porturilor japoneze pentru comertul international, in 1858, alte grupari din clanurile japoneze s-au ridicat impotriva Shogunului. Rezultatul a fost desfiintarea shogunatului si impunerea imparatului - care fusese doar un suveran nominal - ca forta politica.
In 1868, controlul a fost preluat de tanarul imparat Mutsuhito. In timpul domniei sale, numita Era Meiji("conducere ilustrata")(1868-1912), Japonia s-a transformat. Marii lorzi feudali(daimyo) au renuntat la pamanturi, s-a stabilit un guvern si un sistem de impozitare centralizate. A fost creata o armata formata din recruti, care si-au dovedit valoarea in 1877, zdrobind revolta de la Satsuma - declansata de vechii samurai(casta luptatorilor de elita). S-au infiintat institutii politice si juridice dupa model occidental, ce au culminat cu primele alegeri parlamentare japoneze in 1890.
Intre timp in Japonia se construiau rapid cai ferate, vapoare cu aburi si fabrici necesare pentru a deveni o mare putere industriala. Spre deosebire de Occident, investitiile si initiativele guvernamentale au jucat un rol decisiv in aceasta dezvoltare si, desi multe inteprinderi de stat s-au privatizat mai tarziu, parteneriatul intre stat si marile corporatii a devenit specifica economiei japoneze.
Vecina Japoniei, China, care nu se modernizase, observa dezvoltarea Japoniei - si incursiunile acesteia in teritoriile neutre - cu neliniste crescanda, a devenit victima primei incercari de imperialism e tip occidental a japonezilor. Dupa o victorie usoara in razboiul chino-japonez din 1894-95, Japonia a inlocuit China ca putere predominanta in Coreea si a ocupat marea insula chineza Taiwan.
In 1902, Japonia a incheiat o alianta importanta cu Marea Britanie, cea mai mare putere imperiala din lume la acea vreme. In 1904 au inceput conflictele cu Rusia pentru Coreea si Manciuria, iar Japonia a lansat un atac impotriva flotei rusesti in Port Arthur. Desi Japonia a luptat impotriva unui regim tarist incompetent, victoriile japoneze obtinute pe uscat si pe apa au descumpanit lumea care credea ca raza "alba" este invincibila. Prin tratatul de la Portsmouth(1905), Japonia a obtinut jumatatea sudica a Insulei Sahalin si o pozitie ferma in Coreea, anexata ulterior, in 1910.
La izbucnirea primului razboi mondial Japonia s-a alaturat Aliatilor. Catevagrupuri de insule din Pacific, aflate sub conducerea Germaniei, au fost ocupate de japonezi, iar avanposturile germane din China au fost capturate. Devenind cea mai mare putere militara si imperial din Asia, Japonia a continuat sa faca presiuni asupra Chinei.
In anii '20 politica externa a Japoniei s-a caracterizat in general printr-un imperialism mai putin agresiv, probabil datorita infiintarii Ligii Natiunilor(predecesoarea ineficienta a Natiunilor Unite) si a tendintei generale spre pace si progres. Insa, consecintele economice cumplite ale Marii Crize si cresterea alrmanta a populatiei japoneze, au afectat spiritul national al japonezilor in anii '30. Institutiile de tip occidental au continuat sa functioneze, insa viata politica era dominata din ce in ce mai mult de fortele armate.
Trupele armatei japoneze erau formate la inceputul anilor 1930 din tarani. Odata cu declansarea Marii Crize, nemultumirile sociale din zonele rurlae mai sarace ale Japoniei au inceput sa se inmulteasca. Aceste nemultumiri intareau convingerea armatei ca ea era adevaratul aparator al intereselor Japoniei contra unui guvern civil, pro-occidental. In plus, conform unei prevederi din constitutia japoneza, ministerele armatei trebuiau sa aiba in frunte generali ai armatei ai amirali, militaristi dobandind astfel o influenta plitica insemnata. Din ce in ce mai des, politicienii erau alesi doar daca intruneau anumite calitati militare. Cu toate acestea, existau dezacorduri in cadrul armatei. A urmat o serie de tentative de lovituri militare ale gruparilor ultranationaliste, care doreau rasturnarea guvernului civil si detronarea tanarului imparat Hirohito(care i-a urmat la tron lui Taisho, fiul lui Mutsuhito, in 1926).
Confruntandu-se cu asemenea tulburari interne, liderii militari japonezi au inceput sa creada ca expansiunea militara le va aduce glorie si va rezolva problemele economice ale tarii. In mod inevitabil, China a devenit principala lor tinta.
In 1931, sub un pretext fals, japonezii au ocupat Manciuria, o mare provincie in nord-estul Chinei. Anul urmator au separat Manciuria de China, numind-o Manchukuo si au instalat un imparat marioneta. In consecinta, Japonia a fost criticata de celelalte state, cerandu-i sa restaureze suveranitatea chineza si sa-si retraga trupele din Manciuria. Ca urmare la aceste apeluri internationale, Japonia s-a retras din Liga Natiunilor.
In ciuda protestelor europene si americane impotriva unor asemenea agresiuni, Japonia a continuat sa atace China. Cand aceasta din urma a refuzat sa capituleze, a izbucnit un mare razboi in Iulie 1937. Japonia imperial facuse astfel primul pas spre infrangere, care a culminat cu distrugerea pana la temelii a oraselor Hiroshima si Nagasaki in 1945.
Perioada Meiji

- reforme - relatii internationale - cultura -

Perioada Meiji este considerata inceputul epocii moderne a Japoniei. Denumirea provine de la numele Imparatului Meiji. Acesta a fost propulsat la conducerea Japoniei, in urma evenimentelor ce poarta denumirea de Restaurarea Meiji, explicate in articolul aferent perioadei anterioare (perioada Edo).

Regimul Meiji a inceput ca o alianta intre provinciile Satsuma si Choshu, sustinute de Tosa si Hizen. Scopul acestei aliante a fost restituirea puterii in mainile imparatului, considerat conducatorul de drept al Japoniei si eliberarea Japoniei de influentele ?barbare? (straine). Intre ianuarie 1968 si iunie 1869 a avut loc razboiul civil Boshin intre fortele imperiale (Meiji) si ramasitele vechiului shogunat Tokugawa. Orasul Edo a fost redenumit Tokyo in 1868, si a fost declarat noua capitala.

Perioada imediat urmatoare acestor evenimente, pana in zilele noastre este considerata epoca moderna, fiind impartita in 4 periode, dupa numele purtat de imparati: Meiji (1868-1912); Taisho (1912-1926); Showa (1926-1989) si Heisei (1989-...).


Reforme

Imediat cu instalarea regimului Meiji, au inceput o serie de reforme pentru reorganizarea puterii in stat. Inceputul este marcat de un juramant prin care in 1868, imparatul se angajeaza sa preia puterea, sa acorde tuturor cetatenilor posibilitatea de decizie, precum si sa abandoneze vechile obiceiuri rele.

Sistemul prefectural a luat nastere in 1871, tranzitia spre acesta incepand insa in 1869, cand patru lorzi locali (daimyo) au fost convinsi sa-si cedeze pamanturile curtii. Acestia au fost numiti guvernatori ai vechilor lor pamanturi. Multi au urmat acest exemplu, ajungand ca in 1871 toate domeniile sa revina in mana imaratului, acesta reimpartindu-le in prefecturi. Prin aceasta s-a renuntat la domeniile feudale si privilegii, samurai pierzandu-si astfel drepturile si privilegile.

Aceasta a produs o schimbare majora a claselor sociale. Astfel in 1873, populatia Japoniei se ridica la cifra de 33 milioane, iar clasele sociale cele mai predominante fiind: kazoku (aristocrati); shizoku (samurai - 5.5% impreuna cu aristocratii); heimin (oamenii de rand - 93,6%) si altii (preoti etc. - 0.9%).

In 1871-1873, o mare parte din persoanele la putere au facut un tur in America si Europa pentru a invata despre sistemele moderne de administratie si guvernare. Acest tur poarta denumirea de ?misiunea Iwakura?. In urma acestei experiente a fost schimbata modalitatea de taxare din procente pe productie (orez) in procente pe pamantul detinut (3% pentru inceput, iar apoi au redus la 2.5% din valoarea pamantului aflat in gestiune).

Imediat cu aceasta reforma a aparut problema inflatiei, odata cu introducerea banilor tipariti. Capitalul era putin, iar industriei ii lipsea infrastructura: sisteme de distributie, transport, comunicatie si publicitate. In acest sens a pornit o campanie sub conducerea lui Matukata Masayoshi. Acesta a introdus noua taxa pe pamant, a stabilit regulile pentru stabilizarea monezii nationale, a infiintat Banca Japoniei in 1882, a adoptat standardele internationale cu privire la aur, si a privatizat primele institutii guvernamentale, rezultand astfel un ?boom? industrial. Corporatiile de comert infiintate in perioadele anterioare si-au schimbat sistemul de structurare, adaptandu-se la noile cerinte economice (Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Yasuda, Furukawa etc.). Reformele acestuia au adus in scurt timp o stabilitate economica necesara dezvoltarii rapide, insa acestea au afectat negativ sectorul agrar. Pretul orezului si a matasii au coborat, fermierii in datorii si-au pierdut pamantul pe fundalul unui numar crescand de tarani. In 1884 a avut loc incidentul Chichibu, cand fermierii in datorii au cerut rezolvarea acestor probleme, atacand camatarii si statiile de politie.

Totodata a fost introdus invatamantul obligatoriu, pentru inceput in 1879 la 4 ani (16 luni), iar in 1907 stacheta a fost ridicata la 6 ani de invatamant obligatorie. Se noteaza ca in acest an (dupa razboiul ruso-japonez), 97% din tineri urmau cei 6 ani de invatamant obligatoriu. Pentru mai multe detalii despre cum este organizat invatamantul in Japonia azi, click aici.

In 1873 a fost introdus un nou sistem militar, cu stagiu militar obligatoriu de 3 ani in serviciu activ si 4 ani in rezerva. Astfel in 1877, 82.0% din barbatii in varsta de 20 ani erau racolati in acest sistem, iar forta militara in perioada de pace era de 31.680 de oameni, iar in timp de razboi: 46.350. Schimbarea sistemului militar a condus la pierderea semnificatiei cuvantului samurai si la desfintarea acestei clase sociale. Totodata clasa samurailor si-a pierdut sursa de venituri, mai mult, in 1873, guvernul a decis sa taxeze fermele acestora cu 30% din cheltuielile anuale, decis sa puna un sfarsit acestei clase sociale. Chiar si samurai care sustinusera restaurarea Meiji au fost complet dezamagiti de aceasta decizie, initiand o serie de revolte pe tot intinsul tarii. Cea mai serioasa a fost cea din provincia Satsuma in 1877, cand armata fostilor samurai a fost infranta de catre noua armata imperiala dotata cu arme moderne.


Pe fundalul aparitie a numeroase partide politice si directii de guvernare, intr-un final a fost abrogata constitutia Japoniei, in 1889, preluata dupa modelul german. Aceasta constitutie acorda imparatului puterea absoluta (sacru si inviolabil). Imparatul era comandantul suprem al armatei, putea incheia pace si initia razboi, putea dizolva guvernul si sa ceara noi alegeri. Dieta era impartita in doua: partea superioara si cea inferioara (parlament). Parlamentul era responsabil de initierea si propunerea legilor, dar pentru acestea sa fie puse in practica era necesar acordul intregii camere. Un consiliu special (Privy Council) a fost infiintat cu rolul de a revizui si apara constitutia. In 1890 au loc primele alegeri parlamentare.



Relatii internationale

In perioada Meiji, Japonia a luat parte la doua mari razboaie: primul cu China (1894-1895), apoi cu Rusia (1904-1905). In 1910 Japonia anexeaza Coreea. Pana in 1911 toate tratatele inegale semnate la sfarsitul perioadei Edo au fost terminate sau inlocuite.

Inca din 1858 au fost conflicte intre Rusia si Japonia in legatura cu posesia insulelor Sakhalin din nord. La aceea data, s-a semnat un tratat pentru posesia in comun a acestora, dar acesta a fost refacut in 1875, cand insulele Kurile au fost oferite in schimbul acestora. In 1878, Japonia anexeaza si insulele Bonins.

Asa cum s-a explicat in articolele anterioare, insulele Okinawa au fost cucerite de Japonia in 1609, insa acest fapt nu a fost declarat international, populatia ryukyu platind inca tribut Chinei si intrand in relatii independente cu puterile vestice. Odata cu 1871, cand sistemul prefectural a fost stabilit, Okinawa a fost pusa sub juristictia prefecturii Kagoshima. Incepand cu 1875, s-a incetat plata tributului pentru insulele Okinawa Chinei, si s-au luat o serie de masuri pentru implementarea unui sistem de administratie compatibil cu cel al Japoniei, aceasta investind o multime de resurse in acest scop. Totodata, aici si-a amplasat cateva garnizoane militare. In 1879, China cedeaza intr-un final.

In aceasta perioada, Korea se consituia ca un stat slab in interioar, aflat inca sub suveranitatea Chinei. In 1874, cu toate ca Korea acceptase schimbul de convoaie cu Japonia, unui convoi i s-a refuzat o audienta imperiala. Doi ani mai tarziu, in urma demonstratiilor fortei navale nipone, a fost semnat tratatul Kanhwa prin care era recunoscuta independenta Koreei. Totusi, in perioada imediat ulterioara 1876-1885 in Koreea a izbucnit un razboi rece intre China si Japonia.

Intre 1894 si 1895 are loc razboiul Sino-japonez. Regele Koreei cere asistenta in terminarea rebelilor Chinei. Japonia insa il captureaza si il forteaza sa ceara asistenta Japoniei. Aceasta a permis o lupta tacita intre Japonia si China purtata pe teritoriul Koreei, pretul fiind care dintre acestea doua sa asiste la modernizarea Koreei. Japonia a distrus capabilitatiile militare ale Chinei din Korea, iar la conferinta de pace a cerut Taiwan-ul si peninsula Liaodong (din Koreea). Germania, Franta si Rusia au cerut insa retrocedarea Koreei peninsula Liaodong.

Dupa incheierea acestui conflict, China a fost inlocuita cu Rusia ca inamic al intereselor Japoniei in Asia continentala de nord-est. Intre 1895 si 1904 influenta Rusiei a crescut atat in Manciuria cat si in Koreea. Odata cu terminarea constructiei liniei de cale ferata trans-siberiana, parea inevitabil controlul Rusiei asupra sudului Manciuriei si Koreei. In 1902 se semneaza pactul intre Anglia si Japonia, care s-a dovedit extrem de fructuos pentru interesele ambelor parti, iar in 1904-1905 are loc razboiul ruso-japonez, initiat de cei din urma. Cu toate ca acest razboi s-a dovedit foarte costisitor pentru Japonia din punctul de vederea finanicar cat si al vietilor omenesti, prin tratatul de la Portsmouth din 1905, Japoniei i-au fost recunoscutele interesele in Koreea, eliberand de sub dominatia rusa sudul Manciuriei, Koreea si partea de sud a arhipeleagului Sakhalin. Totusi Koreea a fost anexata Japoniei de abia in 1910...

Greselile facute in semnarea tratatelor de la sfarsitul perioadei Edo, au fost sterse prin semnarea tratatului comercial anglo-japonez (1894), completat ulterior in 1899, respectiv 1911, cand a Japonia si-a recastigat intreaga putere diplomatica si comerciala.



Cultura

Economia Japoniei era deja in crestere. In 1900, agricultura a produs mai putin de jumatate din produsul intern, iar ponderea industriei (pentru inceput fabricile de textile) era in continua crestere. Aceasta cresterea a condus la cresterea oraselor si la nepopularea zonelor rurale. Ferindu-se de liberalismul vestic si radicalism, guvernul Meiji s-a concentrat pe intarirea traditiilor nationale, cultivand spre exemplu religia shinto.

Odata cu instalarea regimului Meiji, s-a oprit folosirea limbii chineze in redactarea documentelor oficiale. A aparut astfel un nou stil ?oficial? in scrierea japoneza a luat nastere, elaborat de Futabatei Shimei. Acesta a aparut deoarece scrisul traditional nipon s-a dovedit depasit in exprimarea noilor ideei ale epoci, rezultand din incercarea acestuia de a traduce literatura rusa in japoneza.

Okubo Toshimichi, unul din liderii politici ai Japoniei imediat dupa restaurarea Meiji, crezand ca pentru atingerea stabilitatii interne este necesara concentrarea pe probleme domestice a realizat urmatoarele reforme sociale: in 1871 a incurajat oamenii sa-si schimbe frezele si culoarea parului; in 1876 a incurajat oamenii sa nu mai poarte sabii; a introdus si popularizat servicile telegrafice in 1870, postale in 1871; a introdus calendarul georgian in 1873 si a inceput constructia de cai ferate in 1873.

Am luat din multe locuri deci ca a intelegeti ar trebui sa cititi tot
_______________________________________

https://i.servimg.com/u/f32/15/32/75/68/untitl10.jpg