Legende

Vrabia si randunica:
In mai multe parti ale Japoniei inca se mai crede ca vrabia si randunica au fost surori in vremurile de demult. Fiind surori, semanau mult dar, ca in multe cazuri, aveau firi diferite si din pricina aceasta au ajuns pana la urma sa nu mai semene la fizic.
Pe vremea cand erau inca surori si se jucau impreuna, au primit trista veste ca parintii lor erau pe moarte. S-au decis amandoua sa plece acasa sa-si vada parintii. Randunica, fiind mult mai cocheta, s-a apucat sa-si faca toaleta si sa-si aranjeze penele, dar acestea i-au luat mult timp si a ajuns dupa ce i-au murit parintii. Vrabia, care-si facea toaleta exact in clipa in care a sosit vestea cea dureroasa, a lasat totul balta si a dat fuga acasa, prinzandu-si parintii inca in viata.
Pt ca vrabia a dat dovada de dragoste filiala, a fost rasplatita cu mancare din belsug. Dar pt ca si-a intrerupt toaleta, s-a uratit din clipa aceea. Randunica este insa frumoasa si in ziua de azi pt ca ea n-a luat-o din loc pana nu s-a aranjat. Deoarece n-a ajuns sa-si vada parintii inainte ca ei sa inchida ochii pe vecie, a fost pedepsita astfel: ea trebuie sa calatoreasca in toata lumea dupa mancare si uneori mananca si noroi.
Aspectul lor s-a schimbat de la moartea parintilor. Si pt ca nu mai au aceeasi forma si culoare, nu mai sunt atat de bune prietene ca pe vremuri. Cuiburile facute de randunici sunt deseori ocupate de vrabii si invers, Nici nu prea mai stau de vorba...poate si pt faptul ca se intalnesc destul de rar. Fiecare a fost rasplatita de zei pt calitati si pedepsita pt defecte.

Narcisa:Exista multe legende legate de narcise, dar una dintre ele relateaza originea infloririi ei in timpul iernii.
Traiau odata doua surori orfane. Erau f frumoase. Intr-o buna zi, cea mare a murit pe neasteptate si cea mica a fost f afectata de aceasta tragedie. Se plimba zilnic pe campii si dealuri si nu facea decat sa deplanga moartea surorii ei iubite.
Intr-una din plimbarile ei solitare a dat peste un lac. Cand s-a apropiat de marginea apei, a constatat cu surprindere ca sora ei moarta o privea cu tristete din apa. In ciuda faptului ca s-a speriat cand a vazut-o intr-un loc atat de pustiu, dupa aceasta descoperire a venit zilnic la lac pentru a-si privi sora printre ierburile care pluteau pe apa.
Bineinteles ca fata nu si-a dat seama ca imaginea ei se reflecta in apa ca intr-o oglinda.
Facandu-i-se mila de ea, spiritul lacului a decis sa-i transforme sora intr-o floare frumoasa pe care fata sa o iubeasca si sa o priveasca cu placere.
In ziua urmatoare, fata a vazut pt o clipa imaginea surorii ei, dar aceasta a disparut brusc si in locul ei a aparut o floare frumos mirositoare. A inteles imediat ca sora ei devenise floare, asa ca a ingrijit-o cu dragoste zi de zi.
Floarea iesea din apa si de aceea a fost numita "spiritul apei" (suisen), adica "narcisa"
Oni si mireasa
Oni apar deseori in legendele vechi.Ei sunt diavoli, uneori chiar uriasi. Pot fi rosii, roz, albastri sau gri. In general au 3 coarne si uneori 3 ochi. O alta trasatura caracteristica o constituie faptul ca au 3 degete la maini. Se intampla sa fie uneori creaturi comice, dar in general sunt cruzi, rautaciosi si desfranati. Inteligenta nu pare sa-i caracterizeze.
Una dintre legende mentioneaza calatoria unei mirese spre satul viitorului sot cand, deasupra vehiculului care o transporta, a coborat un nor negru si ea a disparut pur si simplu. Mama a plecat imediat in cautarea fetei. Dupa o calatorie solitara si fara rezultate, ea a dat peste un templu locuit de o singura calugarita, care a adapostit-o peste noapte. Mama a aflat de la gazda ca fiica ei era captiva unui grup de oni, intr-un castel ce se afla in cealalta parte a raului. Podul era pazit de doi caini si mama il putea traversa numai cand acestia dormeau. In dimineata urmatoare, mama s-a trezit pe o campie intinsa. Templul si calugarita disparusera complet, dar podul, raul si cainii existau intr-adevar. Femeia si-a gasit copila si, in ciuda situatiei periculoase in care se afla, fata i-a dat mamei sa manance si a ascuns-o apoi intr-o lada de piatra inainte de a se intoarce cei care o rapisera. Dar mai-marele oni, care o considera de acum bunul personal, si-a dat seama imediat ca mai exista o fiinta umana in casa pt ca in gradina avea o planta magica ce inflorea ori de cate ori se aventura un muritor in tinutul lor. Inspirata, fata i-a spus ca tocmai ramasese insarcinata si asa se explica prezenta celei de-a doua flori pe planta. Explicatia l-a incantata teribil pe oni si acesta si-a adunat supusii ca sa banchetuiasca. Au chefuit pana s-au imbatat si oni care se considera stapanul fetei i-a cerut acesteia sa-l duca la culcare. El dormea intr-o lada de lemn cu sapte capace, dar fata l-a incuiat de data aceasta ca sa nu mai poata iesi. Cainii fusesera ucisi in timpul chefului, asa ca mama si fata puteau pleca nestingherite. Au luat-o spre cladirea cu vehicule si in timp ce se intrebau ce vehicul sa aleaga, a aparut calugarita care o adapostise pe mama si le-a sfatuit sa ia o barca si sa porneasca in josul raului.
Mai-marele oni s-a rezit de sete si a strigat-o pe fata sa-i aduca apa. Si-a sculat toti slujitorii, beti morti, si au pornit, impleticindu-se, spre rau. S-au repezit la apa ca sa-si potoleasca setea. Pe masura ce beau, nivelul apei scadea si barca a inceput sa o ia inapoi, spre ei. Calugarita a venit din nou in ajutorul fugarelor. Ea le-a indemnat pe mama si pe fiica sa-si desfaca kimonourile si sa-si arate goliciunea. Pt ca nu aveau de ales, femeile au facut ce li s-a spus. Cand le-au vazut, oni au ras cu hohote pana cand au inceput sa dea afara apa pe care o inghitisera. Raul s-a umplut iar si barcuta si-a vazut de drum.
Inainte de a disparea definitiv, calugarita i-a spus fericitei mame ca ea este, de fapt, sufletul unei statui din piatra si ca ar dori, in schimbul serviciilor pe care i le-a facut, sa se ocupe de inaltarea, in fiecare an, a cate unei statui care sa stea langa ea. Cele doua femei s-au conformat dorintelor calugaritei-statuie.

Femeia Zapezilor - Yuki onna
Yuki-onna arata ca o stafie si are obiceiul de a aprea in toiul viscolelor pt a-i adormi pe barbati pe vecie. E tanara, frumoasa si are o fire vesela, asa ca nu-i e greu sa-i ademeneasca.
Doi barbati, unul batran si unul tanar, s-au adapostit intr-o coliba de munte in timpul unui viscol. Yuki-onna a aparut imediat si a suflat asupra celui in varsta somnul de veci. S-a apropiat si de cel tanar si i-a promis ca-l va cruta cu conditia sa nu povesteasca nimanui, niciodata ceea ce vazuse.
A doua zi, tanarul, de frica, a lasat sa se inteleaga faptul ca cel batran murise de frig. Dupa o vreme, a cunoscut o tanara frumoasa pe nume Yuki, cu care s-a casatorit. Fiind un nume obisnuit, el nu a facut nici o legatura cu intamplarea dim munti. Yuki s-a dovedit a fi o sotie iubitoare, o mama exceptionala si o nora ideala. Dupa cativa ani de casnicie, barbatul i-a spus, intr-o seara ca, asa cum statea cu fata la foc, chipul ei ii amintea de un episod din tinerete. Si i-a povestit despre coliba din munti si despre moartea camaradului sau. Yuki s-a schimbat imediat la fat si i-a amintit sotului ei de promisiunea pe car i-o facuse, de a nu pomeni nimic despre cele petrecute in noaptea cu pricina. I-a mai spus ca daca nu ar fi avut copii, l-ar fi ucis pe loc. Drept pedeapsa, insa, s-a topit in vazduh si nu si-a mai facut niciodata aparitia la familia ei.


Baku, mancatorul de vise
Japonezii superstitiosi gandesc ca visele urate se datoreaza spiritelor rele. Creatura supranaturala Baku este considerata a fi mancator de vise.
Baku este o corcitura de diverse animale: are chip de leu, trup de cal, coada de vaca, corn de rinocer si picioare de tigru. E inalt de aproape un metru, are capul si spatele negre, dar burta ii este alba si nasul arata infiorator. In timpul zilei este inactiv pt ca nu este dispus sa se miste in timp ce straluceste soarele. Imediat ce se intuneca, devine f sprinten si poate tocmai in aceasta trasatura a lui isi are originea asocierea lui cu visele.
Ori de cate ori cineva viseaza urat (si printre visele urate se numara: doi serpi incolaciti, vulpe cu voce de om, imbracaminte patata de sange, vas cu orez vorbitor etc.), acela apeleaza la Baku, rugandu-l sa-i manance visul cel rau.
Pe vremuri, se spune, japonezii tineau la capul patului o imagine care-l reprezenta pe Baku, ca sa-i poata pasa lui toate visele urate si sa scape de efectele negative ale acestora.
Pastorul si tesatoarea:
Atotputernicul Boltii Ceresti avea o fiica frumoasa pe care o chema Tanabata si ea-si petrecea tot timpul tesandu-i straie augustului ei tata. Intr-o zi, pe cand statea la razboi, a zarit un tanar ce pastea un bou si s-a indragostit de el pe loc. Tatal ei si-a dat seama de sentimentele fiicei sale si a consimtit la casatoria lor. Din pacate insa, cei doi isi iroseau timpul, neglijand treburile casei. Augustul parinte s-a suparat si a decis despartirea celor doi indragostiti prin Raul Ceresc. In a saptea noapte din luna a saptea, daca vremea avea sa fie frumoasa, toate pasarile cerului urmau sa formeze un pod peste acel rau si celor doi li se permitea sa se intalneasca. Daca insa ploua, n-aveau cum sa se vada, pt ca apele cresteau atat de mult incat nu erau suficiente toate cotofenele pt a forma un pod pe care sa poata trece cei doi si trebuiau sa mai astepte un an chinuitor ca sa se poata intalni.
Se spune ca daca vremea este frumoasa, Stelele Iubitoare se intalnesc si doua dintre ele, probabil Lyra si Aquila, stralucesc in cinci culori: albastru, verde, rosu, galben si alb.

Crizantema alba si crizantema galbena:
Demult traiau pe o pajiste doua crizanteme frumoase: una alba si una galbena. Intr-o zi le-a vazut un gradinar batran care s-a indragostit de cea galbena. I-a cerut permisiunea sa o ia la el acasa, promitandu-i ca o va face sa arate si mai atragatoare, ca o va hrani bine si o va imbraca frumos.
Crizantema galbena a fost atat de incantata de vorbele gradinarului, incat a uitat complet de sora ei. Cea alba a plans amarnic cand s-a trezit singura in mijlocul campului. Frumusetea ei simpla nu fusese apreciata. Dar mai rau era ca nu avea cu cine conversa si se plictisea ingrozitor.
Crizantema galbena devenea tot mai frumoasa cu fiecare zi ce trecea. Nimeni n-ar mai fi putut recunoaste floarea simpla de pe camp: petalele ei erau lungi si ondulate, frunzele curate si bine ingrijite. Din cand in cand se mai gandea si la sora ei dar numai in trecere.
Intr-o buna zi a venit la batran primarul satului. Acesta cauta o crizantema perfecta care sa serveasca drept model pt blazonul familiei daimyo-ului. Nu i-a placut insa crizantema galbena. El dorea una alba, simpla. La intoarcerea spre casa a dat intamplator peste crizantema alba de pe camp care plangea cu suspine. I-a spus povestea trista a vietii ei si s-a vaitat de prea multa singuratate. Primarul i-a spus ca a vazut-o pe sora ei, crizantema galbena, dar nu i-a placut. Ea era mult mai frumoasa. Auzind aceste vorbe, floarea s-a mai inviorat si-i venea sa sara in sus de bucurie cand a aflat ca primarul intentiona sa o ia de acolo ca sa serveasca drept model pt blazonul daimyo-ului.
A fost transportata cu multa atentie in palachin si cand a ajuns la daimyo, toata lumea i-a admirat perfectiunea. Au venit artisti din toate colturile tarii ca sa o admire si s-o picteze. In scurt timp crizantema nu a mai avut nevoie de oglinda pt ca-si putea vedea chipul pictat pe toate lucrurile de pret ale daimyo-ului: pe cutite lacuite, pe armura, pe imbracaminte, pe asternut, pe perne. Cand ridica privirea, se vedea si pe pereti si pe paravan. A fost pictata in toate ipostazele si locurile posibile. Arata splendid!
In timp ce chipul crizantemei albe a ramas imortalizat pe obiecte de pret, crizantema galbena a avut parte de o soarta trista: a fost admirat de vizitatori, dar admiratia lor a avut un caracter efemer. Intr-o buna zi a simtit ca n-o mai tin puterile si viata a parasit-o. Capul ei mandru candva, s-a plecat la pamant. Batranul a luat-o si a aruncat-o la gunoi.

Eu nu stiam decat despre Femeia Zapezilor .

eu le am scrise in oracol inca ma doare mana